Adventisti -- despre Noi - Maini ale Sperantei

„Mâini ale speranţei” este o prezentare a preţuirii semenilor şi a lucrării noastre în favoarea lor, şi în acelaşi timp o declaraţie a ceea ce suntem. Este un tablou al convingerilor noastre şi o sugestie despre modul în care ne puteţi descoperi.
Acest material îl puteţi descărca de aici: Mâini ale speranţei.

Declaraţia de misiune a Bisericii noastre afirmă că „adventiştii de ziua a şaptea vor transmite speranţă prin preocuparea pentru calitatea vieţii, care este deplină doar în Hristos.” Această viziune stă la baza întregii noastre misiuni, descrie profilul nostru creştin şi este mărturisirea pe care dorim să o împărtăşim cu dumneavoastră, ca oameni ai speranţei, mâini ale speranţei.

Felul nostru de a fi
Cei mai mulţi dintre dumneavoastră îi cunoaşteţi pe adventiştii de ziua a şaptea şi ştiţi despre ei că merg sâmbăta îmbrăcaţi frumos la biserică, de obicei având Biblia în mână, că nu folosesc în mod necuviincios numele lui Dumnezeu, nu consumă băuturi alcoolice şi droguri, nu fumează şi au o dietă specifică.
Când îi veţi cunoaşte mai bine, veţi descoperi că prietenii voştri adventişti:

Au convingeri profunde cu privire la Dumnezeu. De aceea, în dragostea şi loialitatea lor lor pentru El sunt sunt gata mai degrabă să-şi piardă serviciul, examenele, chiar şi libertatea, decât să-L trădeze prin neascultare.


Iubesc oamenii. Sunt atenţi la nevoile semenilor şi preocupaţi să dezvolte o relaţie specială cu ei, bazată pe deschidere şi sinceritate.


Lucrează cu devotament pentru binele comunităţii. Din totdeauna, adventiştii au fost cunoscuţi ca răspunzând prompt la solicitările de voluntariat în interesul comunităţii. Multe şcoli, cămine culturale, poduri şi alte obiective au fost realizate prin munca voluntară prestată de ei. Tot mai frecvent veţi întâlni localităţi cu sau fără prezenţă adventistă, în care adventişti tineri şi adulţi îşi oferă experienţa, expertiza şi mai ales disponibilitatea de a contribui la binele social.


Preţuiesc sănătatea. Bazându-se pe ajutorul lui Dumnezeu, sunt preocupaţi de dezvoltarea potenţialului lor fizic la fel de mult ca şi de cel intelectual, social şi spiritual.


Au un mesaj. Copleşiţi de bogăţia darurilor pe care le primesc de la Dumnezeu, le împărtăşesc cu generozitate semenilor. Ei nu se socotesc destinatarii binefacerilor, ci canale prin care acestea ajung la toţi cei care au nevoie de ele. Iată de ce folosesc privilegiul:


să îşi organizeze viaţa de aşa manieră încât să poată vesti Evanghelia celor din jur;


să se dăruiască pe ei înşişi o dată cu darurile primite, ca să lumineze vieţile cât mai multor oameni defavorizaţi şi victime ale catastrofelor, aducându-le pace şi speranţă.